mușuroi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUȘURÓI1, mușuroaie, s. n. 1. Moviliță formată din țărâna pe care o aruncă la suprafața solului furnicile, cârtițele etc. când își sapă coridoarele subterane;
p. ext. grup de furnici care locuiesc într-un furnicar; furnicar.
2. Grămadă de pământ adunată la rădăcina unor plante pentru a le sprijini, a le feri de vânt, de îngheț sau pentru a le favoriza dezvoltarea.
3. (Urmat de determinări) Grămadă (mică).
4. (
Reg.) Ridicătură mică de pământ; movilă, deal. [
Var.: (
înv. și
reg.)
moșinói, moșirói, moșorói, moșurói, mușinói, mușirói, mușunói s. n.] –
Lat. mus araneus.