musulman (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUSULMÁN, -Ă, musulmani, -e, adj.,
s. m. și
f. Mahomedan;
p. restr. turc. – Din
fr. musulman.musulman (Dicționar de neologisme, 1986)MUSULMÁN, -Ă adj., s.m. și f. Mahomedan; (
p. ext.) turc. [< fr.
musulman].
musulman (Marele dicționar de neologisme, 2000)MUSULMÁN, -Ă adj., s. m. f. mahomedan; (p. restr.) turc. (< fr.
musulman)
musulman (Dicționaru limbii românești, 1939)*musulmán, -ă s. și adj. (turc.
musulman și
busurman, d. pers.
müsülman, care vine d. ar.
muslim, pl.
muslimin; ngr.
musulmános; rus.
busurmán; fr.
musulman). Mohametan [!] (ca Arabiĭ, Turciĭ ș. a.). – Vechĭ
busurman, -ancă (subst.)
musulman (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)musulmán adj. m.,
s. m.,
pl. musulmáni; adj. f.,
s. f. musulmánă, pl. musulmáne