mustrător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUSTRĂTÓR, -OÁRE, mustrători, -oare, adj. (Adesea adverbial) Dojenitor; plin de reproșuri. –
Mustra +
suf. -ător.mustrător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mustrătór adj. m.,
pl. mustrătóri; f. sg. și
pl. mustrătoáre