mustire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MUSTÍRE,mustiri, s. f. Acțiunea de a musti și rezultatul ei. – V. musti.
mustire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !mustíre s. f., g.-d. art. mustírii; pl. mustíri