muscar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUSCÁR, muscari, s. m. 1. Pescar care prinde peștele cu undița, întrebuințând ca nadă muște.
2. Numele mai multor păsări migratoare insectivore
(Muscicapa). 3. Gândăcel insectivor de formă lunguiață, cu gâtul de culoare roșie, cu o pată neagră pe partea ventrală și cu aripile negre
(Catharis fusca). –
Muscă +
suf. -ar.muscar (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)muscár2, muscári, s.m. (înv.) agent secret.
muscar (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MUSCÁR (‹
muscă)
s. m. Pasăre insectivoră migratoare, care trăiește în Europa, Africa și Asia; are irisul cafeniu, ciocul și picioarele negre, iar penajul cenușiu cu galben-ruginiu (
Muscicapa striata).
muscar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)muscár s. m.,
pl. muscárimuscar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)muscar m. pasăre ce se nutrește cu muște.