mușama (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUȘAMÁ, mușamale, s. f. 1. Pânză impermeabilă prin lăcuire sau prin ceruire pe una dintre fețe, folosită în gospodărie, în ateliere etc. pentru protecție; obiect făcut dintr-o asemenea pânză. ◊
Expr. A face (un lucru)
mușama = a ascunde, a mușamaliza.
2. (
Art.) Numele unui dans popular vioi, jucat de perechi în cerc; melodie după care se execută acest dans. – Din
tc. mușamba.