musafirlâc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUSAFIRLẤC, musafirlâcuri, s. n. (
Înv.; azi
depr.)
1. Vizită;
p. ext. schimb de vizite, petrecere.
2. (Cu sens colectiv) Musafiri mulți și de tot felul. – Din
tc. misafirlik.musafirlâc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)musafirlấc (
înv.)
s. n.,
pl. musafirlấcuri