murgì - explicat in DEX

murgi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MURG͹ pers. 3 murgește, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.) A se însera, a amurgi. – Din murg¹.

murgi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MURGͲ, murgesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A căpăta o culoare închisă, întunecată. – Din murg².

murgi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
murgí¹ (a ~) (a amurgi) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 sg. murgéște, imperf. 3 sg. murgeá; conj. prez. 3 sg. să murgeáscă

murgi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
murgí² (a ~) (a căpăta o culoare închisă) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. murgésc, imperf. 3 sg. murgeá; conj. prez. 3 să murgeáscă

murgì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
murgì v. 1. a amurgi; 2. a apare din depărtare: alții la hotar murgesc BOL.