murguț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MURGÚȚ, -Ă,murguți, -e, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui murg2. – Murg2 + suf. -uț.
murguț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) murgúț (rar) adj. m., s. m., pl. murgúți; adj. f., s. f. murgúță, pl. murgúțe