murgi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MURGÍ1 pers. 3
murgește, vb. IV.
Intranz. (
Înv. și
reg.) A se însera, a amurgi. – Din
murg1.murgi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MURGÍ2, murgesc, vb. IV.
Intranz. (Rar) A căpăta o culoare închisă, întunecată. – Din
murg2.murgi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)murgí1 (a ~) (a amurgi) (
înv.,
reg.)
vb.,
ind. prez. 3
sg. murgéște, imperf. 3
sg. murgeá; conj. prez. 3
sg. să murgeáscămurgi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)murgí2 (a ~) (a căpăta o culoare închisă) (rar)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. murgésc, imperf. 3
sg. murgeá; conj. prez. 3
să murgeáscămurgì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)murgì v.
1. a amurgi;
2. a apare din depărtare:
alții la hotar murgesc BOL.