mulțumire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MULȚUMÍRE, mulțumiri, s. f. Acțiunea de
a (se) mulțumi; exprimare a recunoștinței; răsplătire. ♦ Satisfacție, plăcere, bucurie, fericire, mulțumită; cuvânt, gest prin care se mulțumește (
1) cuiva pentru ceva. [
Var.: (
reg.)
mulțămíre s. f.] –
V. mulțumi.