multiplica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MULTIPLICÁ, multiplic, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A face să fie sau a deveni mai numeros.
2. Tranz. A reproduce un obiect, un text etc. în mai multe exemplare prin diverse procedee tehnice.
3. Tranz. (
Mat.) A efectua operația de înmulțire; a înmulți. – Din
lat. multiplicare, fr. multiplier.multiplica (Dicționar de neologisme, 1986)MULTIPLICÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) înmulți; a (se) spori.
2. tr. A reproduce (ceva) în mai multe exemplare. [P.i.
multíplic. / < lat.
multiplicare, cf. fr.
multiplier].
multiplica (Marele dicționar de neologisme, 2000)MULTIPLICÁ vb. I. tr., refl. a (se) înmulți. II. tr. a reproduce (ceva) în mai multe exemplare. (< lat.
multiplicare, fr.
multiplier)
multiplica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)multiplicá (a ~) (-ti-pli-) vb.,
ind. prez. 3
multíplicămultiplicà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)multiplicà v. a înmulți.