mulsoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MULSOÁRE, mulsori, s. f. Mulgere. –
Muls1 +
suf. -oare.mulsoare (Dicționaru limbii românești, 1939)mulsoáre f., pl.
orĭ. Muls, acțiunea și timpu mulsuluĭ.
mulsoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mulsoáre (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. mulsórii; pl. mulsórimulsoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mulsoare f. muls:
albă ca spuma laptelui la mulsoare OD.