mulăti (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)mulătí,
mulătésc, vb. IV (reg., înv.) a petrece, a chefui; și
mulătui.
mulăti (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mulătí (-tésc, -ít), vb. – A se distra.
Mag. mulatni (Mîndrescu 91; Tiktin). În
Trans., rar.
mulăti (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)mulătí, mulătesc, vb. intranz. – A petrece, a chefui: „Beau, mulătuiescu, / De lume grăiescu” (Calendar 1980). – Din magh. mulat.