mul (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUL1 s. n. (
Geol.) Humus pământos, lin, slab acid, afânat, brun-închis sau negru, caracteristic solurilor în care descompunerea masei vegetale se face mai repede decât acumularea ei. – Din
fr. mull, germ. Mull.mul (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUL2, muli, s. m. (Rar) Catâr. – Din
lat. mulus.mul (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUL3 subst. v. mulă.mul (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)mul,
muli, s.m. (înv.)
1. catâr.
2. (s.n.) muselină.
mul (Dicționar de neologisme, 1986)MUL s.n. Humus caracteristic solurilor în care descompunerea masei vegetale se face mai repede decât acumularea ei. [< germ.
Mull, cf. fr.
mull].
mul (Dicționar de neologisme, 1986)MUL s.m. (
Rar) Catâr. [< lat.
mulus].
mul (Marele dicționar de neologisme, 2000)MUL s. n. humus fin, slab acid, afânat, format prin descompunerea masei vegetale, cu componente minerale. (< fr.
mull, germ.
Mull)
mul (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mul (-luri), s. n. – (
Mold.) Muselină.
Germ. Mull (Scriban).
mul (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mul (múli), s. m. – Catîr.
Lat. mulus (
sec. XIX), introdus în literatură de G. Murnu. –
Der. mulă, s. f. (Banat, catîrcă), din
sb. mula (Candrea).
mul (Dicționaru limbii românești, 1939)1) mul, V.
mîl.