mugur (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÚGUR, muguri, s. m. 1. Organ al plantelor superioare, format dintr-un vârf vegetativ și din frunze tinere (nedezvoltate încă) acoperite de frunzulițe solzoase.
2. Excrescență mică, de natură patologică, pe unele organe.
3. Parte a pieptului dintre picioarele de dinainte la vitele cornute, la cerb, la căprioară și la alte animale sălbatice. [
Var.:
múgure s. m.] –
Cf. alb. mugull.mugur (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)múgur (múguri), s. m. – Boboc. –
Megl. mugur. Probabil de la
muc, pl. mucuri, cu
sing. reconstituit după
pl. Semantismul se explică prin asemănarea mugurului cu fitilul de lumînare; pentru alterarea consonantismului,
cf. stîng, vitreg. După Philippide,
Principii, 49, direct din
lat. *mūcŭlus. Pare mai puțin probabilă
der. din dacă (Hasdeu,
Cuv. din Bătrîni, I, 294), din
alb. mugulj (Philippide, II, 724; Tiktin; Rosetti, II, 119) sau dintr-un idiom anterior
indoeurop. (Lahovary 338). –
Der. muguros, adj. (cu mulți muguri);
mugura (
var. înmuguri),
vb. (a face muguri). Din
rom. provin
ngr. μοῦγϰρος (Meyer,
Neugr. St., II, 76; Murnu,
Lehnw., 32 și probabil cel din albaneză).
mugur (Dicționaru limbii românești, 1939)múgur m. (alb.
mugulĭ, mugur). Boboc din care se dezvoltă frunzele.
mugur (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MUGUR, Vlad (1927-2001,
n. București), regizor român de teatru.
Prof. univ. la București. Unul dintre promotorii mișcării de modernizare a teatrului românesc din anii '60-'70. Spectacole de rezonanță europeană („Visul unei nopți de vară”, „Hamlet” de Shakespeare, „Mincinosul”, „Slugă la doi stăpâni” de Goldoni, „Caligula” de A. Camus, „Așa este (dacă vi se pare)” de
L. Pirandello). Repertoriul clasic în viziuni scenice moderne, rafinamentul imagistic, performanțele actoricești, predilecția pentru mască și „teatru în teatru” sunt elemente de coeziune ale stilului ce-i poartă numele. În 1971 emigrează în străinătate, unde își continuă activitatea (a condus Teatrul din München, 1982-1987).
mugur (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)múgur s. m.,
pl. múguri