mugitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUGITÓR, -OÁRE, mugitori, -oare, adj. 1. (Despre unele animale) Care mugește (
I); mugind.
2. P. anal. (Despre ape, furtuni) Care vuiește, care urlă cu putere. –
Mugi +
suf. -tor.mugitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mugitór adj. m.,
pl. mugitóri; f. sg. și
pl. mugitoáremugitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mugitor a. care mugește.