mucină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUCÍNĂ, mucine, s. f. Substanță semifluidă care intră în componența mucoasei gastrice și a unor mucusuri. – Din
fr. mucine.mucină (Dicționar de neologisme, 1986)MUCÍNĂ s.f. (
Biol.) Substanță transparentă semifluidă, care se găsește în mucusul gastric, în salivă etc. [< fr.
mucine].
mucină (Marele dicționar de neologisme, 2000)MUCÍNĂ s. f. substanță transparentă, hialină, semifluidă, din țesuturile mucoase. (< fr.
mucine)
mucină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mucínă s. f.,
g.-d. art. mucínei; pl. mucíne