mucilagiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUCILÁGIU, mucilagii, s. n. 1. Substanță cleioasă care se afla în semințele de cereale, de leguminoase sau de plante uleioase, folosită, pentru proprietățile ei emoliente, în medicină, la aplicarea de cataplasme, loțiuni etc.
2. Material cleios (dăunător) rezultat prin degradarea compușilor celulozei din pasta de hârtie, sub acțiunea unor ciuperci și bacterii. ♦ Material cleios obținut prin măcinarea și hidratarea pastei de hârtie, până la pierderea caracterului ei fibros. – Din
fr. mucilage, lat. mucilago.mucilagiu (Dicționar de neologisme, 1986)MUCILÁGIU s.n. 1. Substanță cleioasă pe care o conțin unele plante, care se umflă în contact cu apa, devenind vâscoasă.
2. Material cleios rezultat din degradarea compușilor celulozei din pasta de hârtie sub acțiunea unor ciuperci și bacterii.
3. Medicament de consistența gelatinei, obținut prin acțiunea apei asupra gumelor sau a substanțelor vegetale mucilaginoase. [Pron.
-giu. / < fr.
mucilage, cf. lat.
mucilago].
mucilagiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)MUCILÁGIU s. n. 1. substanță vâscoasă din celulele unor plante. 2. material cleios din degradarea compușilor celulosei din pasta de hârtie sub acțiunea unor ciuperci și bacterii. 3. medicament de consistența gelatinei, obținut prin acțiunea apei asupra gumelor sau a substanțelor vegetale mucilaginoase. (< fr.
mucilage, lat.
mucilago)
mucilagiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mucilágiu [
giu pron. giu]
s. n.,
art. mucilágiul; pl. mucilágii, art. mucilágiile (-gi-i-)