muchier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUCHIÉR, muchiere, s. n. Rindea care servește la îndreptatul muchiilor scândurilor. [
Pr.:
-chi-er] –
Muchie +
suf. -ar.muchier (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)muchiér,
muchiére, s.n. (reg.)
1. scândură pe căpriori pentru susținerea țiglelor.
2. parte a unui copac despicat în patru.
3. lemn cioplit numai pe o muchie.
muchier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!muchiér (-chi-er) s. n.,
pl. muchiére