mucezi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUCEZÍ, mucezesc, vb. IV.
Intranz. și
refl. A prinde mucegai; a (se) mucegăi. ♦
Fig. A trăi inactiv, a duce o viață monotonă, a lâncezi. – Din
muced.mucezi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mucezí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. mucezésc, imperf. 3
sg. mucezeá; conj. prez. 3
să mucezeáscămucezì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mucezì v. a se face muced.