muceniță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MUCENÍȚĂ,mucenițe, s. f. Mucenică2 (1). – Din sl. mučenica.
muceniță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) muceníță s. f., g.-d. art. muceníței; pl. muceníțe