muștruluială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUȘTRULUIÁLĂ, muștruluieli, s. f. (
Înv. și
fam.) Acțiunea de
a muștrului și rezultatul ei; mustrare, dojană;
p. ext. bătaie. –
Muștrului +
suf. -eală.muștruluială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)muștruluiálă (
fam.)
s. f.,
g.-d. art. muștruluiélii; pl. muștruluiéli