mușețel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUȘEȚÉL s. m. Plantă erbacee anuală, medicinală, din familia compozitelor, cu frunze divizate și cu flori albe pe margini și galbene în centru, foarte aromatice, grupate în capitule terminale; romaniță (
Matricaria chamomilla). –
Mușat (
reg. „frumos”
et. nec.) +
suf. -el.mușețel (Dicționar de argou al limbii române, 2007)mușețel s. m. sg. (er.) vulvă.
mușețel (Dicționaru limbii românești, 1939)mușețél, V.
mușățel.mușețel (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MUȘEȚÉL (‹
mușat, reg. „frumos”)
s. m. Plantă erbacee medicinală din familia compozitelor, înaltă de 10-60 cm, cu frunze divizate și flori aromate, grupate în capitule terminale (
Matricaria chamomilla); romaniță. Florile de
m. sunt folosite în farmacie pentru uleiul lor eteric, care conține principii cu acțiune spasmolitică, antiinfecțioasă, antiinflamatorie analgezică, emolientă, sudorifică, cicatrizantă etc.; de asemenea, acest ulei este utilizat la fabricarea unor lichioruri, în parfumerie și cosmetică.
mușețel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mușețél s. m.mușețel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)mușețel m. V.
mușățel.