mușchiuleț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MUȘCHIULÉȚ,mușchiuleți, s. m. Diminutiv al lui mușchi2 (2). – Mușchi2 + suf. -uleț.
mușchiuleț(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) MUȘCHIULÉȚ,mușchiulețe, s. n. Diminutiv al lui mușchi2(2).
mușchiuleț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) mușchiuléț(-chiu-) s. m., pl. mușchiuléți
mușchĭuleț(Dicționaru limbii românești, 1939) mușchĭuléț m. (dim. d. mușchĭ). Fam. Mușchĭ de mîncare.