muieresc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUIERÉSC, -EÁSCĂ, muierești, adj. (
Înv. și
pop.) De muiere
1, femeiesc; caracteristic unei femei. –
Muiere1 +
suf. -esc.muieresc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))MUIERÉSC, -EÁSCĂ, muierești, adj. (
Pop.) De muiere
1, femeiesc; caracteristic unei femei. – Din
muiere1 +
suf. -esc.muĭeresc (Dicționaru limbii românești, 1939)muĭerésc, -eáscă adj.
Iron. Femeĭesc, de muĭere.
muieresc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)muierésc (
înv.,
pop.)
adj. m.,
f. muiereáscă; pl. m. și
f. muieréștimuieresc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)muieresc a. relativ la muiere.