muĭcă - explicat in DEX

muică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MÚICĂ, muici, s. f. (Reg.) Mamă, maică. – Cf. mamă.

muĭcă (Dicționaru limbii românești, 1939)
múĭcă f. (din mămuĭcă, dim. d. mamă). Olt. Maĭcă (maĭ mult ca interj. de mirare saŭ de admirațiune: Muĭcă! Muĭcă! Ce ploaĭe!).

muică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
múică (reg.) s. f., g.-d. art. múicii/múichii; pl. múici

muică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
muică f. maică, în locuțiunea exclamativă: muică, Doamne ! [Scurtat din mămuică].