mrenuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MRENÚȚĂ,mrenuțe, s. f. Diminutiv al lui mreană. – Mreană + suf. -uță.
mrenuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) mrenúță (rar) s. f., g.-d. art. mrenúței; pl. mrenúțe