moțăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOȚĂÍ, móțăi, vb. IV.
Intranz. 1. A ațipi șezând; a adormi ușor și intermitent; a picoti, a dormita.
2. A da din cap (în semn de afirmație, de salut, de mustrare). [
Prez. ind. și:
moțăiesc] –
Moț1 +
suf. -ăi.moțăĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)móțăĭ și
-ĭésc, a
-í v. intr. (ung.
moccanni. Cp. cu
bîțîĭ).
Vest. Clatin capu de somn, pirotesc, picur.
moțăi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)moțăí (a ~) vb.,
ind. prez. 3
móțăie, imperf. 3
sg. moțăiá; conj. prez. 3
să móțăiemoțăì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)moțăì v. a clătina încet capul de somn. [Origină necunoscută].