motănel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MOTĂNÉL,motănei, s. m. Motănaș. – Motan + suf. -el.
motănel(Dicționaru limbii românești, 1939) motănél m., pl. eĭ, și -áș m. Motan mic.
motănel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) motănél s. m., pl. motănéi, art. motănéii