moșteni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOȘTENÍ, moștenesc, vb. IV.
Tranz. 1. A primi un bun pe cale de succesiune, a dobândi prin testament. ♦ A deveni succesorul, mostenitorul cuiva. ♦
P. ext. A deține pe cale ereditară o însușire, o caracteristică etc.
2. P. gener. A obține, a dobândi. – Din
moștean.