moștenire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MOȘTENÍRE, moșteniri, s. f. Faptul de a moșteni.
1. Drept de succesiune; (
concr.) totalitatea bunurilor rămase de la o persoană decedată și intrate în posesiunea altcuiva;
p. restr. bun obținut prin drept succesoral.
2. Fig. Patrimoniu cultural, bunuri morale, intelectuale, artistice care se transmit de la o generație la alta. ♦
P. ext. Caracter fizic, însușiri care se transmit ereditar. –
V. moșteni.