moscușor (Dicționaru limbii românești, 1939)
moscușór m. (d. mosc). Frăguliță, o mică plantă erbacee caprifoliacee cu florĭ galbene verzuĭ (adoxa maschatellina). Emite un miros slab de mosc și crește pin [!] pădurile umede și umbroase.
moscușor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
moscușor m. plantă delicată cu miros plăcut de mosc (Adoxa).