morun (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MORÚN, moruni, s. m. Specie de pește din familia sturionilor, cu corpul masiv, gros, ajungând până la lungimea de 4 m, cu capul mic, cu botul triunghiular, apreciat pentru carnea și icrele lui negre
(Huso huso). [
Var.:
morón s. m.] – Din
bg. moruna.morun (Dicționar gastronomic explicativ, 2003)MORUN, moruni, s.m. Pește din fam.
acipenseridae (sturioni), cel mai mare sturion, numit și (rus.) beluga (
Huso huso), cu corp gros, acoperit de scuturi mici, iar cele dorsale, mai mari, îngropate parțial în piele; poate ajunge până la 5-8 m lungime și 1600 kg; prezent mai ales în Marea Caspică și Marea de Azov, dar și în Marea Neagră, de unde urcă pe distanțe scurte în fluviile aferente; de la morun se obțin icrele negre cele mai valoroase, cu bobul foarte mare, de 3,3-4 mm diametru, de culoare cenușie-neagră, comercializate ca
beluga-caviar. – V. sturion
morun (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)morun (morúni), s. m. – Varietate de sturion (Acipenser huso).
Ngr. μουρούνα (‹
gr. μύραινα) în parte prin intermediul
bg.,
slov.
moruna, sb.,
cr. muruna (Cihac, II, 203;
cf. Vasmer,
Gr., 101),
cf. tc. morona, mag. moruna. –
Der. morunaș, s. m. (pește de Dunăre, Abramis vimba). Nu e clar dacă
morună, s. f. (mușețel) are legătură cu acest cuvînt. –
Cf. mreană.morun (Dicționaru limbii românești, 1939)morún (sud),
morón (nord) și
morî́n (Munt.) m. (bg. sîrb.
moruna, ngr.
murúna, moróna. V.
mreană). Un mare pește ganoid (2-3 metri) care diferă de nisetru pin [!] grăsimea luĭ albă (
acipenser huso). Din beșica [!] luĭ se face
cleĭu de morun.morun (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MORÚN (‹
bg.,
scr.,
ngr.)
s. m. Pește din familia acipenseridelor, având lungimea de 1,5-4 m, cu greutatea până la o tonă, de culoare cenușie-închisă, fără solzi, cu corpul masiv, gros, cap relativ mic și bot triunghiular (
Huso huso). Trăiește în
M. Neagră,
M. Adriatică și
M. Caspică și migrează în fluvii pentru reproducere. Este pescuit pentru carne și icrele negre. Trăiește până la 100 de ani.
morun (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)morún s. m.,
pl. morúnimorun (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)morun m. pește cu botul ascuțit, ajunge până la o lungime de 8 metri, trăiește în Marea-Neagră; carnea-i se consumă proaspătă și afumată, icrele-i negre sunt foarte gustoase și din bășica-i se face uleiul de morun
(Acipenser huso). [Bulg. MORUNA].