mortar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MORTÁR, mortare, s. n. Material de construcție constituit dintr-un amestec de var, nisip, apă, ciment sau ipsos etc., care se folosește ca element de legătură între materiale de construcție solide. – Din
lat. mortarium.mortar (Dicționar de neologisme, 1986)MORTÁR s.n. Amestec de var, de ciment, de nisip și de apă, folosit ca material de legătură în zidărie. [< lat.
mortarium].
mortar (Marele dicționar de neologisme, 2000)MORTÁR s. n. amestec de var, ciment, nisip și apă, liant în zidărie. (< lat.
mortarium)
mortar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mortár (-ruri), s. n. – Material de construcție.
Lat. mortarium (
sec. XIX). E dubletul lui
mortier, s. n. (piesă de artilerie), din
fr. mortier și al lui
mojar, v. mai sus.
mortar (Dicționaru limbii românești, 1939)*mortár n., pl.
e și
urĭ (lat.
mortarium. V.
mortier). Tencuĭală.
mortar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mortár s. n.,
pl. mortáre