morocăneală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MOROCĂNEÁLĂ,morocăneli, s. f. (Reg.) Acțiunea de a morocăni; mustrare, cicăleală. – Morocăni + suf. -eală.
morocăneală(Dicționaru limbii românești, 1939) morocăneálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a morocăni.
morocăneală(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) morocăneálă s. f., g.-d. art. morocănélii; pl. morocănéli
morocăneală(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) morocăneală f. murmurare continuă: le era lehamite de morocăneala lui moș Nichifor CR.