morocănì - explicat in DEX

morocăni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MOROCĂNÍ, morocănesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A certa pe cineva mereu; a mustra, a cicăli. – Cf. magh. morog.

morocăni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
morocăní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. morocănésc, imperf. 3 sg. morocăneá; conj. prez. 3 să morocăneáscă

morocănì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
morocănì v. Mold. a mustra mormăind: hojma mă morocănește CR. [Ung. MOROG, a mormăi].