mormânt (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MORMÂNT, morminte, s. n. Groapă săpată în pământ pentru înhumarea celor decedați; loc special amenajat unde este înmormântat cineva. ◊
Expr. A duce (pe cineva)
in mormânt sau
a băga (pe cineva)
în mormânt = a pricinui moartea cuiva;
p. ext. a necăji, a chinui foarte mult (pe cineva).
A intra în mormânt = a muri. ♦ Monument funerar; cavou. [
Pl. și:
mormânturi] –
Lat. monumentum.