morman (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MORMÁN, mormane, s. n. Îngrămădire de obiecte de același fel; cantitate (mare) dintr-un material strâns la un loc; grămadă, maldăr. –
Et. nec.morman (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)mormán (mormáne), s. n. – Grămadă, stivă. Origine suspectă, dar sigur expresivă, cum o indică
suf. -
man. Poate se datorează unei confuzii între rădăcina expresivă
mot „bot” cu
mor-, cf. morînci. Ipoteza unei origini
prerom. (Rusu,
Dacor., XI, 148) nu pare sigură.
morman (Dicționaru limbii românești, 1939)mormán n., pl.
e (poate din
gorgan, ca vgr.
mormó și
gorgó, trecînd pin [!] forma
*borbó). Mare grămadă, movilă:
un morman de dărămăturĭ [!], de cadavre, de banĭ. Adv.
A cădea morman, a cădea grămadă, la un loc.
morman (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mormán s. n.,
pl. mormánemorman (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)morman n. grămadă mare:
mormane de morți. [Origină necunoscută]. ║ adv. grămadă:
căzu morman de pe cal ISP.