mormăială(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) MORMĂIÁLĂ,mormăieli, s. f. Mormăit1. [Pr.: -mă-ia-] – Mormăi + suf. -eală.
mormăială(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) mormăiálă s. f., g.-d. art. mormăiélii; pl. mormăiéli
mormăĭală(Dicționaru limbii românești, 1939) mormăĭálă și morn- f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a mormăi.