morion (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MORIÓN, (
1)
morioane, s. n. 1. Coif metalic cu marginea răsfrântă și cu o creastă înălțată pe calotă, utilizat în
sec. XVI.
2. Varietate de cuarț de culoare neagră sau bruna, utilizată ca piatră semiprețioasă la confecționarea unor bijuterii. [
Pr.:
-ri-on] – Din
fr. morion.morion (Dicționar de neologisme, 1986)MORIÓN s.m. (
Ant.) Bufon ținut în casele romane bogate pentru distracția stăpânilor. [Pron.
-ri-on. / cf. fr.
morion, lat.
morio].
morion (Dicționar de neologisme, 1986)MORIÓN1 s.n. Cască, coif cu marginile răsfrânte în sus (specifică sec. XVI). [Pron.
-ri-on. / < fr.
morion, sp.
morrion].
morion (Dicționar de neologisme, 1986)MORIÓN2 s.n. Varietate de cuarț de culoare brun-închis, folosită la confecționarea bijuteriilor. [Pron.
-ri-on. / < fr.
morion, cf. sp.
morra – creștetul capului].
morion (Marele dicționar de neologisme, 2000)MORIÓN1 s. m. (ant.) bufon ținut în casele romane bogate, pentru distracția stăpânilor. (< fr.
marion, lat.
mario)
morion (Marele dicționar de neologisme, 2000)MORIÓN2 s. n. 1. cască, coif cu marginile răsfrânte în sus. 2. varietate de cuarț brun-închis, folosită la confecționarea bijuteriilor. (< fr.
morion)
morion (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)morión (-ri-on) s. n.,
pl. morioáne