moria (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÓRIA s. f. invar. Tulburare psihică manifestată printr-o stare de euforie, bună dispoziție exagerată și tendință de a face glume. [
Pr.:
-ri-a] – Din
ngr. moría.moria (Dicționar de neologisme, 1986)MÓRIA s.f. (
Med.) Tulburare mintală caracterizată printr-o stare de euforie, puerilism și tendința de a face glume. [Pron.
-ri-a. / < fr., it.
moria, cf. gr.
moria – nebunie].
moria (Marele dicționar de neologisme, 2000)MÓRIA s. f. inv. tulburare mintală caracterizată printr-o stare de euforie, puerilism și tendința de a face glume. (< fr., gr.
moria)
moria (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mória (-ri-a) s. f.