mordacitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MORDACITÁTE s. f. (
Livr.) Caracter mușcător, ironic, caustic (al unui cuvânt, al unui comentariu etc.). – Din
lat. mordacitas, -atis, fr. mordacité.mordacitate (Dicționar de neologisme, 1986)MORDACITÁTE s.f. (
Liv.) Caracterul mușcător, usturător al unui cuvânt sau al unei vorbiri. [< fr.
mordacité, cf. lat.
mordax – mușcător].
mordacitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)MORDACITÁTE s. f. caracter mușcător, ironic, caustic al unui cuvânt, al unui comentariu etc. (< fr.
mordacité, lat.
mordacitas)
mordacitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*mordacitáte f. (lat.
mordácitas, -átis). Caracteru de a fi mordace.
mordacitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mordacitáte (
livr.)
s. f.,
g.-d. art. mordacitắții