mordace (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MORDÁCE adj. invar. (
Livr.) Mușcător (
2). – Din
lat. mordacis.mordace (Marele dicționar de neologisme, 2000)MORDÁCE adj. inv. mușcător, caustic. (< lat.
mordax, -acis)
mordace (Dicționaru limbii românești, 1939)*mordáce adj. (lat.
mordax, -ácis, d.
mordére, morsum, a mușca. V.
mursec). Coroziv, ca acidu azotic.
Fig. Mușcător, care pișcă cu vorba.