morbid (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MORBÍD, -Ă, morbizi, -de, adj. Care indică o stare bolnăvicioasă sau rezultă dintr-o astfel de stare; nesănătos (din punct de vedere fizic sau moral). – Din
lat. morbidus, fr. morbide.morbid (Dicționar de neologisme, 1986)MORBÍD, -Ă adj. Bolnăvicios, bolnav; nesănătos. [Cf. fr.
morbide, lat.
morbidus].
morbid (Marele dicționar de neologisme, 2000)MORBÍD, -Ă adj. bolnăvicios; nesănătos. (< fr.
morbide, lat.
morbidus)
morbid (Dicționaru limbii românești, 1939)*mórbid, -ă (lat.
mórbidus, d.
morbus, boală). Bolnăvicĭos, de boală, care denotă boala:
simptome mórbide. În pictură (d. it.
mórbido), moale și delicat:
față morbidă. – Fals
-íd (după fr.).
morbid (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)morbíd adj. m.,
pl. morbízi; f. morbídă, pl. morbídemorbid (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)morbid a. bolnăvicios:
stare morbidă.