moravuri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MORÁVURI s. n. pl. Totalitatea obiceiurilor și deprinderilor unui popor, ale unui grup social sau ale unei persoane; conduită morală, moralitate.
Bunele moravuri = decență în comportare. – Din
năravuri (refăcut după
lat. mos, moris).moravuri (Dicționar de neologisme, 1986)MORÁVURI s.n. pl. Obiceiurile și deprinderile de comportare morală ale unui popor, ale unei comunități umane etc. [Sg.
morav. / < lat.
mores, după
nărav].
moravuri (Marele dicționar de neologisme, 2000)MORÁVURI s. n. pl. obiceiuri și deprinderi de comportare morală ale unui popor, ale unei comunități umane etc. (după lat.
mores)
moravuri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)morávuri s. n. pl.