mononucleoză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONONUCLEÓZĂ s. f. (În sintagma)
Mononucleoză infecțioasă = boală infecțioasă acută, provocată de un virus, frecventă la copii și la tineri, care se manifestă prin febră și prin creșterea numărului de limfocite și de monocite din sânge. [
Pr.:
-cle-o-] – Din
fr. mononucléose.mononucleoză (Dicționar de neologisme, 1986)MONONUCLEÓZĂ s.f. (
Med.) Creștere a numărului
mononuclearelor din sânge. [Pron.
-cle-o-. / < fr.
mononucléose].
mononucleoză (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONONUCLEÓZĂ s. f. boală caracterizată prin creșterea numărului mononuclearelor din sânge. (< fr.
mononucléose)
mononucleoză (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)MONONUCLEÓZĂ (‹
fr.)
s. f. ~
infecțioasă = boală infecțioasă acută, benignă, provocată probabil de un virus, mai frecvent la copii și la tineri, și care se manifestă prin creșterea în volum a ganglionilor limfatici, febră, angină și creșterea numărului de celule mononucleare (limfocite și monocite, 60-80%) din sânge. Boala durează una sau mai multe săptămâni și se transmite adesea prin salivă.
mononucleoză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mononucleóză (-nu-cle-o-) s. f.,
g.-d. art. mononucleózei