monomotor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOMOTÓR, monomotoare, adj.,
s. n. (Avion) care este prevăzut cu un singur motor. – Din
fr. monomoteur.monomotor (Dicționar de neologisme, 1986)MONOMOTÓR adj., s.n. (Avion) cu un singur motor. [Cf. fr.
monomoteur].
monomotor (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONOMOTÓR adj., s. n. (avion) cu un singur motor. (< fr.
monomoteur)
monomotor (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))monomotór s. n. (pl.
monomotoare), adj. (f.
monomotoare; m. pl.
-)
monomotor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!monomotór1 (avion ~) adj. m.;
pl. f. monomotoáremonomotor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)monomotór2 s. n.,
pl. monomotoáre