monomorfematic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONOMORFEMÁTIC, -Ă, monomorfematici, -ce, adj. (
Lingv.) Format dintr-un singur morfem. –
Mono- +
morfem +
suf. -atic.monomorfematic (Dicționar de neologisme, 1986)MONOMORFEMÁTIC, -Ă adj. Format dintr-un singur morfem. [Cf. fr.
monomorphématique].
monomorfematic (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONOMORFEMÁTIC, -Ă adj. dintr-un singur morfem. (< fr.
monomorphématique)
monomorfematic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)monomorfemátic adj. m.;
pl. monomorfemátici; f. monomorfemátică, pl. monomorfemátice