monogramă - explicat in DEX

monogramă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MONOGRÁMĂ, monograme, s. f. Semn scris, gravat sau cusut, format prin alăturarea sau împletirea inițialelor numelui și prenumelui unei persoane. [Var.: monográm s. n.] – Din fr. monogramme.

monogramă (Dicționar de neologisme, 1986)
MONOGRÁMĂ s.f. Semn scris, gravat etc. format prin reunirea unor inițiale ale numelui cuiva. [Var. monogram s.n. / < fr. monogramme, cf. lat., gr. monogramma < gr. monos – unic, gramma – literă].

monogramă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MONOGRÁMĂ s. f. semn scris, gravat etc. prin reunirea unor inițiale ale numelui cuiva. (< fr. monogramme)

monogramă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
MONOGRÁMĂ (‹ fr.; {s} mono- + gr. gramma „literă”) s. f. Semn scris, gravat, brodat etc., format prin alăturarea sau împletirea inițialelor numelui și prenumelui unei persoane. ◊ M. christică = formă prescurtată a numelui lui Iisus Hristos, compusă din literele grecești X (ch) și P (r); ulterior, varianta IHS, prescurtare a formulei „Jesus hominum salvator” și alte variante, manifestându-se tendința complicării ei.

monogramă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*monográmă f., pl. e (lat. monográmma n., monogramă, d. vgr. monógrammos, compus dintr´o singură linie). Două saŭ maĭ multe litere contopite într´un singur semn.

monogramă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
monográmă (-no-gra-) s. f., g.-d. art. monográmei; pl. monográme

monogramă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
monogramă f. reunire de mai multe litere împletite formând un singur caracter.